Consta in dezvoltarea unui O.N.G. a carui principal obiect de activitate este conservarea satului romanesc traditional si al specificului zonal al acestuia prin:
– dezvoltarea infrastructurii de bază şi a serviciilor în zonele rurale;
– crearea de locuri de muncă în mediul rural;
– conservarea moștenirii rurale şi a tradiţiilor locale;
– reducerea gradului de sărăcie și a riscului de excluziune socială;
– retehnologizarea structurilor existente cu alternative ecologice.
Pe larg, aceaste masuri se manifesta prin sprijinirea investițiilor în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică din spațiul rural și, la fel de important, a investițiilor asociate cu protejarea patrimoniului cultural din spațiul rural. Efectul acestor măsuri se dorește a fi crearea, îmbunătăţirea și diversificarea facilităţilor de dezvoltare economică, a infrastructurii fizice și a serviciilor de bază, creșterea atractivităţii zonei și diminuarea migraţiei populaţiei, în special a tinerilor, îmbunătăţirea condiţiilor sociale, economice și de mediu și protejarea și conservarea pe termen lung a patrimoniului cultural rural.
Protejarea patrimoniului cultural– motor pentru atragerea de investiții și dezvoltarea durabilă a mediului rural.
Concret, ne propunem protejarea obiectivelor de patrimoniu cultural de interes local, inclusiv așezăminte monahale. Investițiile vor avea un impact pozitiv asupra turismului local și vor ajuta la stimularea dezvoltării mediului de afaceri în zonă.
Altfel spus, sprijinirea conservării patrimoniului local şi a tradiţiilor are drept scop stimularea activităţilor de turism rural, dezvoltarea mărcilor locale, precum și menținerea tradițiilor și a moștenirii spirituale, contribuind astfel la atractivitatea zonei rurale. Obiectivul este atragerea de investiții corporale și necorporale, în două direcții generale de activitate. Pe de o parte, restaurarea, conservarea și accesibilizarea patrimoniului cultural imobil de interes local și, pe de altă parte, restaurarea, conservarea și accesibilizarea așezămintelor monahale. Principalele linii de investiții sunt: restaurarea și conservarea clădirilor, monumentelor din patrimoniul cultural imobil de interes local, inclusiv punerea în conservare a obiectivului prin intervenții de urgență, construcția, extinderea și/sau modernizarea drumurilor de acces către obiectivele de patrimoniu de interes local, restaurarea, conservarea și/sau dotarea așezămintelor monahale.
„Turismul verde” – alternativa regenerativa a comunitatii.
Acesta atrage în mod deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Atât prestatorii, cât şi turiştii încearcă o armonizare a interesului pentru o vacanţă excelentă cu dorinţa de a îmbunătăţi impactul acesteia asupra mediului înconjurător. Aceasta activitate specifica de tip „new concept” atrage din ce în ce mai mulţi turişti an de an, facandu-i pe acestia să descopere libertatea şi facilitatea practicării turismului în spaţiul rural. În general, aceşti turişti doresc condiţii de cazare şi viaţă tipic rurale, un grad de confort decent, preparate culinare tradiţionale şi specifice regiunii în care se află, aşteptând o diversificare în timp a ofertei.
Conceptul de turism rural diferă însă de la o zona la alta, în ceea ce privește spațiul de cazare oferit și activitățile pe care le implică.
Renovarea şi dezvoltarea satelor– cheia turismului rural de succes.
Patrimoniul cultural este mai mult decât ce ne-au lăsat stramosii !
Este atât istoria din clădiri, artefacte şi situri, cât şi o sursă ce poate fi valorificată inclusiv economic pentru a fi lăsată urmaşilor.
Multe dintre satele româneşti ar putea intra într-un traseu turistic, ceea ce le-ar aduce mari avantaje financiare, ar dezvolta forme rodnice de turism rural. Aşa, oamenii ar înţelege că turiștii preferă tradiţia şi ar păstra casele vechi, modernizându-le fără a le schimba arhitectura. Nu e o noutate, există deja zeci de exemple de succes în satele care nu şi-au lasat tradiţiile să moară şi au profitat, în schimb, de istorie. Turismul rural reprezintă o oportunitate pentru români de a privi către valorile străvechi ale acestor meleaguri, începând de la tradiţii, obiceiuri şi până la frumuseţile locurilor. Tot mai mulţi români din toate regiunile ţării se vor familiariza cu bucuria traiului simplu de la ţară. Este o şansă pentru toţi să ne reîntoarcem cu faţa către România.
Bucuria traiului simplu de la ţară– un altfel de proiect turistic.
Ne dorim renasterea acestui sat tipic românesc, cu obiceiuri neschimbate, cu oameni harnici, fericiţi în simplitatea lor, un sat ca un uriaş muzeu în aer liber. Revigorarea urbei poate fi facuta doar prin intermediul oamenilor care se încăpăţânează să nu-şi uite tradiţiile şi obiceiurile, să pună ospitalitatea pe primul loc şi să deschidă uşa oricărui vizitator care vrea să simtă ce înseamnă satul românesc autentic.
Valoarea primordială a acestor sate cu locuințe și hambare țărănești construite în jurul bisericilor constă în faptul că ele au rămas aproape neschimbate din vremurile Evului Mediu, conservând un mod de existență în comuniune cu natura. Această valoare patrimonială este completată de o cultură a construirii, de o știință a materialelor și tehnicilor tradiționale care e o resursă la fel de importantă. Acest patrimoniu poate sta la baza unei dezvoltări durabile a comunităților actuale.
SALVASAT – valorificarea patrimoniului si dezvoltarea durabila
În proiectul „SALVASAT” patrimoniul este nu doar obiectul intervenției, ci și instrumentul prin care se încearcă „adoptarea” patrimoniului de către comunitate. Astfel, fundația coordonează procesul de restaurare a caselor, asigură resurse materiale și know-how prin specialiști, dar comunitatea locală alaturi de voluntari este cea care pune în operă lucrările de execuție.
Oamenii locului, alaturi de voluntari, sunt inițiați în tehnici tradiționale de construcție, primesc sprijin să pornească și să realizeze ateliere meșteșugărești sau activități în agroturism. În acest fel restaurarea caselor pune în mișcare rotițe economice și sociale care stau la baza unei dezvoltări sănătoase și responsabile. Oamenii sunt implicați de la bun început în procesul de restaurare, de la discuțiile premergătoare, la deciziile asupra caselor pe care se face intervenția, și până la execuția în detaliu a lucrărilor.
Faptul că oamenii sunt instruiți în tehnici tradiționale și metodele de intervenție la clădirile istorice nu are doar efectul asigurării unei surse de venit pentru locuitori, ci și efectul de a responsabiliza comunitatea asupra faptului că patrimoniul construit și natural este o resursă a dezvoltării durabile.
Intentionam de asemenea crearea unui atelier de reabilitare a patrimoniului și de instruire în meseriile de construcție tradiționale în care se învață practic, lucrând cu propriile mâini. Iar acest mod de a învăța este cel mai prețios. Este un „win-win situation”, căci din acest program au de câștigat atât cei care urmează cursurile, cât și obiectivul care are astfel șansa de a renaște. La Bunila, valorificarea patrimoniului şi dezvoltarea durabilă merg mână în mână.
Prin toate aceste proiecte aplicate dorim sa demonstram că valorile de patrimoniu construit pot susţine o comunitate sătească și că el poate fi catalizator social pentru revitalizarea comunității. Puterea exemplului, prin oamenii locului si nu numai! Se tot spune că arhitectura tradițională rurală e pe cale de dispariție. Cum ar trebui conservat un sat tradițional? Care sunt elementele care îi definesc caracterul special și valoarea? Satul Alun de pildă, și-a păstrat substanța autentică de sat traditional romanesc în ciuda stării avansate de degradare în care se află casele în prezent. Pentru a conștientiza valoarea de patrimoniu a arhitecturii rurale, Asociația Salvasat și-a propus, într-o primă etapă, să expună prin intermediul specialistilor implicati in proiect exemple pozitive de restaurare a caselor vechi. Nimic nu e mai grăitor decât puterea exemplului, așa că, în a doua etapă, asociația va sprijini restaurarea caselor din sat, afectate mai grav de degradare sau ai căror proprietari se vor arătat dispuși să se implice în program. Casele reparate de mâna in specificul locului, alaturi de localnici si voluntari, instruiți de organizație, vor fi exemple palpabile că se poate și că materiale tradiționale precum marmura, lemnul, varul si țigla sunt mai la îndemână și mai sănătoase decât betonul, inoxul și PVC-ul. De pe urma utilizarii acestor materiale tradiționale și a aplicării tehnicilor tradiționale are de câștigat nu doar patrimoniul construit, ci și comunitatea locală. Căci aceste materiale tradiționale sunt produse locale.
Conservarea patrimoniului cultural nu înseamnă doar conservarea patrimoniului construit, ci păstrarea unui mod de viață și a unui tip de relații economice și sociale care asigură calitate vieții rurale și bunăstare pe termen lung. Satul Alun, este satul în care patrimoniul, meșteșugurile tradiționale și tehnicile tradiționale de construire nu sunt doar elemente de muzeu expuse turiștilor în sezon turistic, ci parte a vieții de zi cu zi.
Prin mediul rural, România reprezintă, la nivelul Uniunii Europene, un spațiu unic în care obiceiurile, meșteșugurile, tradițiile, pe scurt, modul de a trăi al oamenilor de la sat mai păstrează încă, uneori nealterat, farmecul vremurilor de demult. La fel și patrimoniul construit se conservă, în mare parte, destul de bine, nealterat de tendințele timpului prezent. Există însă și semnale de alarmă care pot fi trase în ceea ce privește cazurile, deloc puține, în care satele au fost parțial sau complet decimate de dragul unei modernizări prost înțelese a spațiului locuit.
De asemenea, modul de a trăi al celor ce locuiesc în mediul rural s-a îndepărtat periculos de mult de specificul firesc al vieții la țară, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la sărăcie și deteriorarea continuă a calității vieții. Meșteșugurile și ocupațiile specifice satelor sau turismul rural sunt, așa cum dovedesc numeroasele exemple, o șansă reală de revitalizare a satului.
De la restaurarea satului la restaurarea unui stil de viață !
Există însă și exemple care dovedesc că efortul restaurator poate merge mai departe de salvarea imobilelor. Unele proiecte au reușit să restaureze chiar viața la sat, cu meșteșuguri, cu îndeletniciri și aspirații specifice. O localitate care se transformă într-un șantier de restaurare are nevoie de mână de lucru și primii care sunt chemați să
semneze formele de angajare sunt chiar locuitorii din zonă, uneori chiar proprietari sau chiriași ai locuințelor ce urmează să fie restaurate. Numeroși specialiști, dar și personalități de prestigiu din străinătate, au venit în România, s-au atașat de valorile autentice pe care le-au găsit aici, au investit bani și pricepere pentru a salva patrimoniul cultural și i-au implorat pe localnici să oprească devastarea adevăratelor bogății ale țării noastre.
E poate timpul ca și noi să devenim conștienți de ceea ce am moștenit și mai ales de responsabilitatea de a lăsa mai departe cel puțin la fel de mult cât am primit. Acum, mai mult ca oricând, acest lucru este la îndemâna celor ale căror decizii pot schimba lucrurile în bine. Prin intermediul unei strategii solide, banii necesari pentru investiții în infrastructură pot ajunge la sat. Bani care pot crea locuri de muncă și pot schimba viața celor ce încă aleg să nu plece la oraș sau în străinătate. Totodată, imobilele de interes local și regional pot fi restaurate conform legilor în vigoare și pot reîmprospăta fața uneori ponosită a satului. Infrastructura modernă și patrimoniul construit, conservat și restaurat sunt un tandem care garantează reușita, atât în ceea ce privește turismul rural, cât și potențarea unui stil de viață specific satului, dar prosper și ancorat în realitățile secolului XXI.