06 iul. Agricultura ecologica

Din cauza creşterii numerice accelerate şi a emancipării populaţiei umane şi implicit a cerinţelor acesteia, mai ales de hrană, natura este tot mai neputincioasă. În aceste condiţii, omul a fost nevoit să-şi producă singur cea mai mare parte din alimente, precum si îmbrăcăminte printr-o serie de activităţi care au stimulat productivitatea principalelor componente naturale ale agriculturii: solul, plantele şi animalele.

Progresul umanităţii se bazează, în general, pe noile descoperiri tehnico-ştiinţifice. Uneori însă, dezvoltarea societăţii umane impune reactivarea unor sisteme tehnologice mai vechi, precum sistemele de agricultură ecologică, dar singurele eficiente în soluţionarea unor probleme grave de mediu şi de sănătate.

Aceste imperative naturale, economice şi sociale pot fi ţinute sub control numai de agricultura ecologică, practică agricolă izvorâtă din experienţa seculară traditionala, care foloseşte metode şi mijloace de producţie perfecţionate, dar prietenoase cu mediul înconjurător şi eficiente atât din punct de vedere ecologic, cât şi economic şi social.

Agricultura ecologică promovează cultura agrară multifuncţională cu efect durabil si zootehnia nonintensiva materializată prin :

– producţie constantă de bunuri alimentare şi agricole pe termen lung, prin corelarea ofertei cu cererea de produse agricole şi alimentare, includerea în circuitul pieţei a tuturor factorilor interesaţi de producţia de bunuri agricole şi alimentare ecologice şi cooperare în producţia, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi alimentare;

– producţie agricolă responsabilă faţă de natură, care asigură diminuarea impactului agriculturii asupra climei, refacerea şi îmbunătăţirea fertilităţii solului şi îmbunătăţirea şi conservarea diversităţii biologice;

– producţie agricolă cu efecte economice şi sociale multiple: reducerea si eliminarea consumului de energie neregenerabilă si a cheltuielilor de transport, crearea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor fermierilor, intensificarea spiritului inovator şi de cooperare, descongestionarea administraţiei publice.

Agricultura ecologică urmăreşte armonizarea interacţiunilor dinamice dintre sol, plante, animale şi om sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologică, economică şi socială a agroecosistemelor şi nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte şi de locuit. Fiind un tip de agricultură durabilă, scopul agriculturii ecologice poate fi exprimat prin maximizarea producţiilor şi minimizarea efectelor secundare negative ale activităţilor agricole. Sistemele agricole cele mai eficiente sunt asemănătoare ecosistemelor care, de obicei, conţin atât plante, cât şi animale, iar diversitatea şi numărul animalelor sunt strict condiţionate de potenţialul fotosintetizant al mediului lor de viaţă. Orice modificare, în plus sau în minus, a raportului plantă/animal este dăunătoare ca urmare fie a supraproducţiei vegetale, fie a subnutriţiei animalelor.

Agenda Salvasat cuprinde un set important de propuneri de reformare a politicii agricole comune, printre care şi stimularea practicilor agricole tradiţionale care nu sunt orientate numai către producţii mari, dar şi spre menţinerea frumuseţilor naturii şi ale peisajului rural, precum şi a unor comunităţi rurale active, generând şi menţinând nivelul de ocupare al forţei de muncă.